Trooper | membri | albume | piese | video |
Mihai Viteazul – Poemele Romanilor – 10. Unirea
(m. Aurelian Dinca/ v. Alin Dinca)
9. Un inceput mai bun | 10. Unirea | 11. Prin sange, foc si scrum
1 noiembrie din anul ce-a fost
1599,
În Alba ca principe intrai victorios
Și cheia Cetății-i la mine.
Clopote sună!
Oameni se-adună!
Cu mare alai îl primesc pe Mihai, ce drum nou le-a deschis.
Prin poarta Sfântul Gheorghe armata-a intrat
Și pân՚ la palat e mulțime strânsă.
Mii de persoane, ostași și popor,
Privesc cu mândrie cum vine!
Preoți înalți, cântăreți și boieri
În fața lui Vodă-și apleacă fruntea.
Daruri îi aruncă cu toții în drum,
Mihai strălucește-n lumină!
Am să rămân o perioadă aici,
Vreau să asigur schimbarea-n bine.
Am să pornesc mai apoi să-l gonesc
Pe Ieremia Movilă.
Vestea ajunge
La multă lume!
Nimeni nu vrea ca Mihai să preia și Moldova acum!
Dar nu contează ce vor cei din jur,
Planul, de-acum, iată, se pornește.
Pătrașcu atacă Moldova din sud,
Cu-armata munteană lovește.
Mihai cu oștirea pornește prăpăd,
Din altă direcție începe lupta.
Baba Novac dinspre Rodna și el
Armata moldoveană-o lovește.
În fața Sucevei, armata Moldovei
Renunță la luptă și-l cer Domnitor
Tot pe Mihai, ca în Țara Română
Și ca-n Transilvania conducător.
Movilă-a scăpat, a fugit mișelește,
Vrea ajutor din Polonia acum.
La tronul Moldovei el încă râvnește,
Cu orice preț vrea din nou locul lui.
Dar până când se va duce iar vestea
Despre cine plecat-a și cine rămâne,
Mihai reușește pentru o clipă