Trooper | membri | albume | piese | video |
Poemele Valahiei – XI. Sfarsitul fara sfarsit
(m. Alin Dinca/ v. Alin Dinca)
X. Moare Vlad | XI. Sfarsitul fara sfarsit | XII. Legamantul
Trupul intins in pamant, iata ca nu se ridica
Asa cum stiau toti de-atunci, pentru prima oara se-nchina,
Se-nchina turci si valahi la un loc, in fata lui Voda acum
Si ochii sunt inca deschisi, si trista-i privirea prin fum…
Cerul e negru si plange cu lacrimi, la fel plang si ei,
Nimic n-o sa mai fie de astazi la fel!
Tradarea-i scrisa cu litere mari,
E scrisa cu sange de regi buni si tari
Si nicio secunda nu au gandit
Ostenii ce-au dat vieti de regi pe nimic
Vandut-au cu Voda si tara prin foc,
Au dat si femei si copii la un loc,
Pamanturi muncite de maini de roman
Si ape curate ca visul dintai.
Dar Vlad de atunci ii vegheaza de sus
Si bun ii invata sa lupte de-acum,
Chiar daca el nu mai este-n razboi
Varful de teapa ce-omoara din hoti…
Din Cer se aude strigat de moarte!
Lupta, romane, sabia ti-e frate,
Brat de fier ce taie-n carne
Lupta, valah, cu fruntea spre soare,
Nimeni in lume n-are scapare.
Raul e lovit si moare.
Si ea, Semiluna-n veci n-o sa-nchine
Tara sub sabii si arcuri pagane.
Vlad vegheaza dintre umbre…
Vlad vegheaza dintre umbre…