Trooper – Poemele Valahiei – XI. Sfarsitul fara sfarsit

Troopermembrialbumepiesevideo

Poemele Valahiei – XI. Sfarsitul fara sfarsit

(m. Alin Dinca/ v. Alin Dinca)

X. Moare Vlad | XI. Sfarsitul fara sfarsit | XII. Legamantul

 

 

Trupul intins in pamant, iata ca nu se ridica

Asa cum stiau toti de-atunci, pentru prima oara se-nchina,

Se-nchina turci si valahi la un loc, in fata lui Voda acum

Si ochii sunt inca deschisi, si trista-i privirea prin fum…

Cerul e negru si plange cu lacrimi, la fel plang si ei,

Nimic n-o sa mai fie de astazi la fel!

Tradarea-i scrisa cu litere mari,

E scrisa cu sange de regi buni si tari

Si nicio secunda nu au gandit

Ostenii ce-au dat vieti de regi pe nimic

Vandut-au cu Voda si tara prin foc,

Au dat si femei si copii la un loc,

Pamanturi muncite de maini de roman

Si ape curate ca visul dintai.

Dar Vlad de atunci ii vegheaza de sus

Si bun ii invata sa lupte de-acum,

Chiar daca el nu mai este-n razboi

Varful de teapa ce-omoara din hoti…

Din Cer se aude strigat de moarte!

Lupta, romane, sabia ti-e frate,

Brat de fier ce taie-n carne

Lupta, valah, cu fruntea spre soare,

Nimeni in lume n-are scapare.

Raul e lovit si moare.

Si ea, Semiluna-n veci n-o sa-nchine

Tara sub sabii si arcuri pagane.

Vlad vegheaza dintre umbre…

Vlad vegheaza dintre umbre…

Share

Comentariile sunt închise.