Trooper | membri | albume | piese | video |
Poemele Valahiei – VIII. Kara Iflak
(m. Laurentiu Popa/ v. Alin Dinca)
VII. Vlad Tepes | VIII. Kara Iflak | IX. Ultima lupta
Ciudata liniste, totul e calm si luna rosie vegheaza de sus,
Doar vantul se ingana tacut prin panze de corturi si urme de fum.
Si nimeni nu stie ca moartea pandeste iar din cer si din vai,
Atacul roman este greu ca un pumn, e seara in care paganii n-au drum…
In Kara Iflak! In Kara Iflak! In Kara Iflak! In Kara Iflak!
Un tropot de cal se aude in zare,
Iar turcii speriati se ridica-n picioare.
Privesc cu ochi mici printre corturi inalte,
Nu stiu cine vine si ce vorba are.
Cu sabiile-n mana asteapta cu teama
Sa vada de unde si cine-i ataca.
Zaresc cu uimire un singur valah,
Ce-ataca cu forta si ura de drac.
Noaptea! Noaptea! Noaptea! Noaptea!
In Kara Iflak! In Kara Iflak! In Kara Iflak! In Kara Iflak!
Se-aprind focuri multe, dar Vlad e din piatra,
Trece prin turci, si nu pot ca sa vada
Unde sa fuga sau cum sa mai lupte,
Cand inca o suta de vlahi sar din munte.
Sunt cruzi ca o haita de lupi ce-au simtit
Urma de sange si teama-n priviri,
Cu sabii mari, grele lovesc ne-ncetat
Cu palose multe i-au secerat.
Noaptea! Noaptea! Noaptea! Noaptea!
In Kara Iflak!