Trooper | membri | albume | piese | video |
Poemele Valahiei – VI. In Valahia
(m. Laurentiu Popa/ v. Vasile Lupasc, Alin Dinca)
V. Solii turci | VI. In Valahia | VII. Vlad Tepes
08. Solii turci | 09. In Valahia | 10. Vlad Tepes
In Neagra Vlahie si caii sunt rai,
Iar Vlad Voda Dracul e pui de seitan.
La fel sunt si codrii si oamenii sai
Si toti pan’ la unul il vor pe Sultan…
E neagra campia de turci pregatiti
Cu arme in mana, sunt toti carmuiti.
De cruzi generali ai armatei pagane,
Nimic nu le-a stat in fata sa-ndure.
Atacuri rapide, cu sabii de foc,
Cu suliti si arcuri ce trec drept prin om.
Dar Vlad ii asteapta cu ape secate,
Cu campuri uscate si greu vant de moarte.
In jur este liniste ca in mormant
Si turcii mirati stau fara cuvant.
Nu stiu ce-i asteapta si cred ca de frica
Vlad Voda s-a dus sa scape de mila…
Vlad Voda s-a dus sa scape de mila…
Un strigat se-aude si oastea pagana
Nu stie de unde se-aude chemarea.
In brate incepe sa simta o teama,
Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte.
Din seara in ziua ii musca valahii,
Sunt obositi si bolnavi otomanii.
Nu stiu ce se-ntampla, de unde le vine
Moartea in oase si cat ii mai tine…
Spun rugaciunea, Allah sa-i asculte,
Apoi inchid ochii si spera sa uite
Ca sunt zile-ntregi de cand nu se-opreste,
Atacul ce parca din iarba porneste.
Furia e mare si vlahii sunt repezi,
Lovesc fara mila si taie din vene,
Din vene-ncarcate de raul ce-ncearca
Sa calce pamantul, sa-l calce deodata.
Sa calce pamantul, sa-l calce deodata…
Un strigat se-aude si oastea pagana
Nu stie de unde se-aude chemarea.
In brate incepe sa simta o teama,
Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte.
Vlad merge-ntr-o clipa, imbracat ca un turc,
Se pierde prin corturi si taie dusmanul.
Turcii, speriati, scot sabia si lupta,
Dar intre ei, nu stiu un’ sa fuga.
Se-omoarã de frica, de frica nebuna,
Aceleasi cuvinte le spun toti cu ura:
„Vlad sa dispara din lumea in care
Nimic pentru el nu este prea mare”!
„Nimic pentru el nu este prea mare”!
Un strigat se-aude si oastea pagana
Nu stie de unde se-aude chemarea.
In brate incepe sa simta o teama,
Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte.
Nu iartã pe nimeni ce-aduce durerea,
Si nicio privire nu vezi ca se-nchina.
Sunt corturi in flacari si trupuri taiate
Si iar se aude cel strigat din vreme…