| Trooper | membri | albume | piese | video |
Poemele Valahiei – II. Ursitoarele
(m. Aurelian Dinca/ v. Vasile Lupasc)
I. Chemarea | II. Ursitoarele | III. Coconul Vladut
Pe Turnul Chindiei se-asterne senin,
Din cer si din stele, ursitele vin.
In camera alba, cu flori luminata,
Urmasul lui Voda primeste acum soarta…
Lunecand pe raze de soare-rasare si scrutand cu gandul scancet de pruncut,
Patru ursitoare merg de dimineata la pruncul Vladut.
Una dintre ele, cu ochii de crini,
Cata cu blandete catre printul mic.
Si rupe din stele doua dintre patimi:
Dragostea de tara, frica de nimic!
Alta, mai tacuta, cu neguri în ochi,
Vede peste timpuri razboaie si foc,
Stie ca in viata Printul va avea
Sange, osti si neamuri sub sabia sa.
Caci doar o data la o suta de ani,
Se naste un vultur cu ochii vapai.
Care e vifor intre cruzii dusmani
Si care-i tata pentru toti ai sai.
A treia ii sapa in minte si os,
Carte de povete si-i pune in cos
Chip cu frumusete si intelepciune,
Apriga dreptate sa faca in lume.
Ultima surata, cea mai inteleapta,
Sta si priveste, tace-nfricosata.
Stie ca de-acuma, viata de-o avea,
Printul va decide singur soarta sa!
Caci doar o data la o suta de ani,
Se naste un vultur cu ochii vapai.
Care e vifor intre cruzii dusmani
Si care-i tata pentru toti ai sai.